• Premiul Planeta 2023
Exista secrete de familie care merita sa fie spuse. Iar aceasta este povestea unuia dintre ele.
Intr-o noapte de februarie din anul 1900, la conacul Espiritu Santo din Galicia secolului al XX-lea, vin pe lume doua fete, Clara si Catalina, ale caror destine fusesera deja scrise. Insa razbunarea neasteptata si disperata a Renatei, una dintre servitoarele familiei, le va zgudui pentru totdeauna vietile - ale lor si ale tuturor celor din familia Valdes. Iar cea care poarta pe umeri cea mai mare greutate este Dona Ines - stalpul familiei Valdes si sotia fidela a lui Don Gustavo. Ea este femeia care trebuie sa supravietuiasca suferintei de a fi mama unei fete care o respinge si care nu isi gaseste locul in familie, durerii abandonului la care o supune sotul las si infidel, dar si luptelor pentru putere. Asta pana cand reuseste sa isi transforme adevarata fiica in mostenitoarea imperiului Valdes intr-o perioada in care femeile nu aveau voie sa fie stapanele propriei vieti. Fiicele slujitoarei este o poveste deopotriva magica si realista, despre femei care se razvratesc impotriva propriului destin si pornesc in cautarea adevarului.
Un roman care cufunda cititorul in cea mai rurala Galicie si intr-o familie plina de secrete. Cu siguranta Sonsoles Onega a vrut sa ia aceasta poveste si personajele ei din radacinile propriei familii. - Actualidad Literatura
La primirea Premiului Planeta 2023, autoarea a marturisit ca acest roman aprofundeaza o tema care este prezenta in toate scrierile ei anterioare: destinul. - News Directory
Fragment din cartea "Fiicele slujitoarei" de Sonsoles Onega:
"Ca intotdeauna, Clara isi gasi refugiul in fabrica si alaturi de muncitoarele ei, singurele pe care le aprecia. Insa actele de proprietate ale fabricii La Deslumbrante trezira in ea o tristete pe care se lupta sa nu o transmita femeilor. Documentele oficiale ii aratau, inca o data, transparenta ei. Nimeni nu avea sa stie nimic despre ea.
Ea, cea cu nume de familie ingrat, Clara, cea care locuia acolo.
Cea care facea una si alta.
Si asta era tot.
Nici macar nu stia daca ea avea sa ocupe o particica in amintirea lui Placido.
Europa vibra, iar Spania, incetul cu incetul, iesea din autoabsenteism. Anii nu trecusera in zadar in Galicia, care nu inceta sa adune in marile sale o buna parte din pestele pe care il consuma tara. La Deslumbrante era deja nava amiral a regiunii sale, dar trebuia sa intre in circuitul comercial pentru a-si servi conservele de peste in orasele europene. Cu Doria Ines moarta si cu atatea necazuri pe umeri, isi dadu seama ca avea nevoie de cineva in care sa aiba incredere si care sa ii preia responsabilitatile in cazul in care ea ar fi lipsit. Avea acum 63 de ani. Trebuia sa aiba echipa ei de incredere, ministrii ei de otel.
Jose Figueroa, care se ocupa de piata nationala, devenise, cu pricepere si echilibru, un jucator important. Cu toate ca isi pastra calmul cu Jaime pentru a nu intra in bucluc, stia ca de fapt Clara era cea care conducea si stiuse cum sa se comporte. Un tip destept.
Dar ea avea nevoie de mai mult, asa ca intr-o zi, pe nepusa masa, vorbi cu cea mai priceputa muncitoare. Esther Lama, asa o chema. Lucra la fabrica La Deslumbrante de douazeci de ani. Invatase toate meseriile, pentru ca lucrase in toate.
- Stii sa citesti, sa scrii si sa numeri? o intreba Clara intr-o dimineata.
- Le stiu prea bine, raspunse muncitoarea.
- Vino cu mine! Clara o duse pe Esther Lama in biroul ei de la etajul superior al naosului principal, de unde avu o privire de ansamblu care o sperie pe aceasta.
- De aici nu va scapa nimic?
- Nimic, femeie, raspunse Clara. Bun, vreau sa fii supervizoarea mea.
Esther Lama se albi si incepu sa-si pocneasca degetele de la maini cu un gest nervos si fara sa stie ce sa spuna.
- Cred ca e cam mult pentru mine...
- Ba deloc, zise Clara. Trebuia sa ma vezi la varsta de 15 ani calculand lemnul. Nu puteam sa dorm gandindu-ma ca voi face o greseala. Clara obisnuia sa vorbeasca in galiciana cu muncitorii. Jaime ii spunea ca asa ii facea sa se simta prost pentru ca politicienii si oamenii cu bani foloseau deja doar castiliana, dar ea credea ca nu era nici un motiv sa se schimbe: "Daca primarul a devenit castilian, asta e treaba lui!"
- Si daca sotul meu are o secretara, eu voi avea o supraveghetoare. Ceea ce este mai practic.
In ziua aceea, fara sa-si dea seama, incepuse sa organizeze viitorul fara sa-i mai pese de ceea ce spunea Jaime. Nu se mai gandea la asta.
Priceputul Figueroa impartasea obsesia Clarei pentru a se deschide spre lumea exterioara si el fu cel care, tot palavragind, ii povesti de un anume Jan Villaroy, un agent cu birou la Madrid, un belgian din Charleroi, un oras la sud de Bruxelles, unde germanii invinsesera fortele armate franceze in Primul Razboi Mondial. Conform celor spuse de el, avea cele mai bune contacte in Belgia si Germania. Figueroa insistase atat de mult, incat Clara se gandise in cele din urma la propunere. Era constienta de faptul ca trebuiau facute investitii in fabrica pentru a moderniza instalatiile si procesele de productie. Daca nu erau atenti, ar fi fost depasiti de alte companii mai mici. Pentru asta trebuiau sa extinda afacerea, sa faca mai multi bani."
Detaliile produsului
Categoria: Literatura spaniola
Autor: Sonsoles Onega
Editura: LITERA
An aparitie: 2024
Editie: Necartonata
Format: 200 x 140 x 22 mm
Nr. pagini: 432
Colectie: Blue Moon
Literatura: Spaniola
Titlu Original: Las hijas de la criada
Traducator: Oana Barbu
Regiune: Europa de Sud
Cod: LIT978-630-319-971-9