Copil fiind, imi petreceam verile tara, la bunici. Iar casa bunicilor, bătrânescă și mică, era pentru mine cea mai primitoare și mai încăpătoare casă din lume, căci aici se găsește laolaltă toate bucuriile copilăriei: liniștea și înțelegerea dintre bunici, curățenia și ordinea din casa lor, nu măcar timpul nu se grăbea. , jucăriile cele mai fantastice încropite din câteva nimicuri, mirosul îmbietor al bucatelor gătite de bunică, sute de mici bucurii care formează cea mai mare și mai intensă bucurie, copilăria!...