Pentru romanul Bibliotecara de la Auschwitz, ziaristul si scriitorul aragonez Antonio G. Iturbe a obtinut premiul Troa Libros, acordat de Fundatia Troa.
Juriul ia acordat premiul in unanimitate pentru ,,calitatea sa literara si pentru valorile pe care le cuprinde". supravietuire si o dovada ca speranta nu trebuie sa sa lipseasca niciodata din vietile noastre".
Cartea se bazeaza pe povestea adevarata a unei supravietuitoare a lagarului de concentrare nazist, Dita Kraus, care traieste acum in Israel si cu care autorul a luat legatura in cursul investigatiilor pe care le-a facut pentru realizarea romanului.
Antonio G. Iturbe nu propune o poveste fantastica si plina de speranta, pe care a stiut sa o transforme intr-un roman tulburator si pasionant, Bibliotecara de la Auschwitz, dupa patru ani de cercetari si calatorii in care sa confruntat cu indoieli, ipoteze si multe emotii.
Fragment din romanul "Bibliotecara de la Auschwitz" de Antonio G. Iturbe:
„Hirsch sta, pe un scaun, redactează unul dintre rapoartele sale sau planificand o mică ligă, de volei. Ii cere voie sa-i vorbeasca, iar el se intoarce sa o priveasca cu chipul sau senin si cu acel zambet despre care nimeni nu stie ce inseamna.
— Spune, Edita.
— Trebuie sa aflati. Doctorul Mengele banuieste ceva in ceea ce ma priveste, poate in legatura cu biblioteca. Asta sa intamplat dupa inspectie. Ma oprit pe lagerstrasse. Si-a dat intr-un fel seama ca eu ascundeam ceva. Ma amenintat ca ma va supraveghea indeaproape si am impresia ca ma observa.
Hirsch se ridica de pe scaun si, cu o expresie incordata, se plimba prin camera vreo jumatate de minut. In cele din urma, se opreste si ii vorbeste Ditei privind-o in ochi.
— Mengele observa pe toata lumea.
— Mi-a zis ca ma va pune pe o masa de autopsie si ma va spinteca.
— Ii plac autopsiile, se amuza, facand asa ceva. Si dupa, ce spune asta se lasa o tacere stanjenitoare.
— O sa ma destituiti din postul meu de bibliotecara, nu-i asa? Stiu ca e spre binele meu...
— Tu vrei sa-ti parasesti postul?
Privirea lui Fredy straluceste. Brusc, i sa aprins acel beculet despre care el spune ca il avem cu totii in interiorul nostru. Si Ditei i se aprinde beculetul ei, pentru ca electricitatea lui Hirsch este molipsitoare.
— Nici vorba!
Fredy Hirsch aproba, dand din cap, ca si cum ar spune: „Stiam”.
— Atunci vei ramane in postul tau. Desigur ca, reprezinta un risc, dar suntem in razboi, chiar daca, uneori aici unii uita asta. Suntem soldati, Edita. Sa nu-i crezi pe acei pesimisti care spun ca ne aflam in spatele frontului si lasa bratele jos. Este o minciuna. Pe timp de razboi, fiecare avem frontul nostru. Acesta este al nostru si trebuie sa luptam pana la final.
— Si in ceea ce-l priveste pe Mengele?
— Un bun soldat trebuie să fie prudent. Si cu Mengele trebuie sa fim foarte precauti, nu se stie niciodata cu exactitate ce gandeste. Uneori iti zambeste si pare ca o face cu afectiune, dar imediat devine serios si cand te priveste simti un frig care-ti ingheata, matele. Daca ar avea o banuiala, temeinica, despre tine, ai fi deja moarta. Dar nu se stie niciodata, ce-i poate trece prin cap. Asa ca e mai bine sa nu te vada, sa nu te auda, sa nu te miroasa.”
Editura: RAO
Autor: Antonio G. Iturbe
Editie: Cartonata
Nr. pagini: 411
O apariție: 2015
Format: 13x20
Categoria: Literatura Universala