Copilul si spiritualitatea

Ce rol are spiritualitatea in viata copiilor? Cand si cum devine un copil spiritual? A fi spiritual este totuna cu a fi religios? Intr-o lume in care dezvoltarea tinde sa se axeze cu preponderenta pe acumulare si pe progresul tehnologic, spiritualitatea are de suferit. Dar iata ca, daca pana acum stiinta si spiritualitatea parea a fi doi poli opusi ai psihologului vietii noastre, autoarea acestei carti reuseste sa creeze punti de legatura intre ele, servindu-se de studiiice de ultima ora si de exemplu elocvente pentru a arata ca. acei copii care au o relatie vie cu spiritualul au mai multe sanse de a deveni tineri si adulti sanatosi. Astfel, comportamentele de risc la adolescenta (abuzul de substante, angajarea in relatii sexuale neprotejate si inainte de vreme) sau simptomele depresive se reduc in proportii majore.


Cuprini:
Introducere
Partea I Copilaria
1. Zestrea nativa
2. stiinta creierului spiritual
3. Gestul de incuviintare
4. Soseste un suflet
5. Campul iubirii
6. Primul deceniu
7. Cele sase puteri spirituale
Partea a II-a Adolescenta si perioada de dupa
8. Perioada trezirii
9. Cautarea
10. Depresia dezvoltarii si trezirea spirituala
11. Vindecarea spiritului sfasiat
12. Faptul de a fi parinte
13. Sapte lucruri bune
Multumiri

Fragment din volum:

“Zilnic, precum mii de alti locuitori ai New Yorkului, cobor in vacarmul sistemului de transport subteran si iau trenul nr. 1 pana pe Broadway, unde se gasc birourile departamentului de psihologie clinica al Universitatii Columbia. Metroul este sistemul circulator al orasului, facut sa poarte oameni, si prezinta o esantie bogata de elemente psihologice si comportamentale. In mod firesc, problema mea de cercetare - ce protejeaza anumti oameni in fata depresiei chiar si atunci cand sunt predispusi genetic pentru asa ceva? - imi staruia constant in minte si imi revenea de fata cu persoane cu care ma incrucisamin in metrou. Indiferent de rasa, origine etnica sau bunastarea materiala afisata, unii oameni radiau caldura si bunatate, avand expresii si priviri stralucitoare, in vreme ce altii erau manifest abatuti si impovarati. Am ajuns la concluzia ca felul in care radiau era un semn ca, din punct de vedere spiritual, „luminile erau aprinse”.
In fiecare dimineata, cat mergeam cu metroul, ma gandeam la datele produse de decenii de cercetare riguroasa care ma asteptau la birou ca la un puzzle gigantic, si zilnic asistam la felul radios de a fi al unora dintre oamenii ce formau subcultura navetistilor. Intr-o buna zi, o dimineata arzatoare de duminica din august, ma duceam la laborator pentru cateva ore, asa m-am alaturat gloatei de dependenti de munca, oameni ce se bucura de weekend sau mergeau la biserica, care asteptau pe peronul statiei de pe Strada 86 trenul nr. 1. Cand trenul sa oprit si usile s-au deschis, vagoanele erau pline ochi, asa ca am ramas surprinsa sa vad ca jumatatea din spate a vagonului e aproape goala. Mi-am dat seama imediat de ce: in capat era un om murdar si cu hainele in dezordine ce zbiera si se agita, tinandu-si in poala, intr-un echilibru precar, punga cu mancare de fast-food. Avea mainile si barbia unse cu grasime si indrepta catre fiecare calator care urca o bucata de pui, urland: „Hei, vrei sa stai langa mine? Vrei si tu niste mancare din asta?"