Al doilea volum al cărții „Jurnalul unui Adam” îl prezintă pe Adam aflat la începutul studiilor - un oraș nou, oameni noi, oportunități noi și întâmplări noi. Un Adam matur, care a învățat din propriile greșeli și care are de gând să nu le mai repete.
Dacă-i va ieși sau nu, veți afla în carte!
Personajul principal să încerce să-și însușească, cu adevărat, calitatea de bărbat. Doar este o calitate, nu? Se îndrăgostește și dezvoltă că lupta pentru fericire în doi este cu mult mai important decât lupta pentru a avea la braț câte mai multe domnișoare. În loc să-și umple nu, preferă să fie umple sufletul.
Dacă totul va fi doar un parcurs lin și frumos sau o lovitură a karmei pentru greșelile comise în trecut, rămâne să aflați în carte.
Cert este că acest volum oferă un moment frumos din viața dintre noi, fie că încă suntem studenți ori că am încheiat socotelile de ceva vreme. Cred că studenția, cu nebunia caracteristică, este poate cea mai plină de amintiri, cea mai despre care, fără doar și poate, vom povesti și nepoților.
Tot în această activitate, cel mai probabil, întâlnim și prima noastră iubire matură iar, uneori, se întâmplă să fie chiar iubirea vie noastre. Acum apar primele sentimente stabile, primele gânduri serioase. Dar și primele dezamăgiri pe care le simțim din postura de adulți și încercăm să le gestionăm, primele momente de disperare peste care încercam să trecem dând dovadă de maturitate, primele clipe de regăsire și de conștientizare a propriei persoane.
Dacă-i va ieși sau nu, veți afla în carte!
Personajul principal să încerce să-și însușească, cu adevărat, calitatea de bărbat. Doar este o calitate, nu? Se îndrăgostește și dezvoltă că lupta pentru fericire în doi este cu mult mai important decât lupta pentru a avea la braț câte mai multe domnișoare. În loc să-și umple nu, preferă să fie umple sufletul.
Dacă totul va fi doar un parcurs lin și frumos sau o lovitură a karmei pentru greșelile comise în trecut, rămâne să aflați în carte.
Cert este că acest volum oferă un moment frumos din viața dintre noi, fie că încă suntem studenți ori că am încheiat socotelile de ceva vreme. Cred că studenția, cu nebunia caracteristică, este poate cea mai plină de amintiri, cea mai despre care, fără doar și poate, vom povesti și nepoților.
Tot în această activitate, cel mai probabil, întâlnim și prima noastră iubire matură iar, uneori, se întâmplă să fie chiar iubirea vie noastre. Acum apar primele sentimente stabile, primele gânduri serioase. Dar și primele dezamăgiri pe care le simțim din postura de adulți și încercăm să le gestionăm, primele momente de disperare peste care încercam să trecem dând dovadă de maturitate, primele clipe de regăsire și de conștientizare a propriei persoane.